Please

Care vreti,sa intrati aici si sa va uitati…poate sa`mi si spuneti ce credeti.Not an artist,I know.

I hate it

..when my hole world depends on one person,because it can break so easily.Let’s hope it will never broke.

She

She sarted shaking while hot tears were watering her face.She was in a room filled with people,but yet she felt alone.No one dared to ask her what was wrong because her eyes weren’t warm anymore,they turned to a perfect black.Her skin was white as snow,her lips were a smookey purple.She looked like a dead girl on the outside and her heart started to beat faster.All her life was there – in front of her eyes.Black shadows and white lights covered her face through her life, while people were leaving.She wanted to stop them,to make everything perfect,but her voice was lost,she screamed,but nobody heard.She was sitting alone in a dark corner watching how everything got destroyed.She started shaking even harder,crying and screaming „Stay!”, but nothing changed.She saw how many people left her,forgot about their promises,forgot to tell that they`d miss her. Suddenly,she opened her eyes and saw that everything was a dream,but the feeling was so real.She was hurt, by the past.She kept wondering what brought to life all her wounds and why she feels like it’s not the last time.

Mi s-a spus..

..că nu zâmbesc.Zâmbesc fals și nu e deajuns. Eu nu am sesizat , dar se pare că așa ii. Nu vreau să fac pe suferinda și să zic că am uitat să zâmbesc din cauza problemelor, dar se pare că așa e.M-am obișnuit ca buzele mele să stea într-o linie dreaptă , foarte puțin întoarse la margini. Chiar și când râd, parcă nu o fac din suflet. Tot timpu lipsește cineva,dar habar nu am cine.:(

Aceiași poveste

Tot timpul trebuie să revin la trecut cumva, ori printr-un parfum, ori vreo poză  etc.Nu am știut niciodată să îl las să dispară,să mi se șteargă din memorie.Dimpotrivă,l-am chemat de zeci de mii de ori,iar apoi rămâneam hipnotizată de amintiri.Știu,singură mi-am făcut rău.

Povestea asta este altfel,deoarece nu am decât o experiență.Și totuși,m-am ars mai rău ca niciodată.Acum de ce vreau să reiau aceiași situație,doar cu un personaj diferit? Oare nu pot să fiu fericită , fără ca tristețea să fie înzecită mai apoi? Nu pot,măcar o dată,să aleg o persoană simplă , nu cu atâtea prejudecăți ? Am știut întotdeauna să aleg ceea ce mă face nefericită.

O să opresc povestea,în caz că nu se schimbă scenariul.Și chiar dacă pe moment o să regret,mai târziu îmi voi mulțumi.