Please

Care vreti,sa intrati aici si sa va uitati…poate sa`mi si spuneti ce credeti.Not an artist,I know.

I hate it

..when my hole world depends on one person,because it can break so easily.Let’s hope it will never broke.

Mi s-a spus..

..că nu zâmbesc.Zâmbesc fals și nu e deajuns. Eu nu am sesizat , dar se pare că așa ii. Nu vreau să fac pe suferinda și să zic că am uitat să zâmbesc din cauza problemelor, dar se pare că așa e.M-am obișnuit ca buzele mele să stea într-o linie dreaptă , foarte puțin întoarse la margini. Chiar și când râd, parcă nu o fac din suflet. Tot timpu lipsește cineva,dar habar nu am cine.:(

Vanity

Eu sunt o persoană foarte orgolioasă și de aceea uneori mă întreb dacă e bine sau rău.Când e nevoie,las de la mine,dar asta se întâmplă foarte rar și doar în cazuri speciale. Nu suport să zic ”te iubesc” , ”iartă-mă” sau ”ajută-mă”. Defapt,nu am zis nimănui cuvintele acelea.(cu excepție ”te iubesc” – părinților , prietenelor)

Știu că orgoliul în doză mare nu e bun și că trebuie să înveți să îl controlezi,dar ce se întâmplă când iubești? De ce nu mai există,de ce ești dispus/ă să îl calci în picioare? Și de ce doare atât de tare să recunoști sentimentele față de o persoană?

Eu una, am spus de 2 ori ”te iubesc” unui băiat și de fiecare dată am avut remușcări teribile. Simt că mă expun,că din acel moment el este capabil să facă ce vrea cu mine,că am recunoscut că am pierdut jocul nostru de vânătoare,că i-am căzut în plasă.Mă simt o victimă.Nu ar trebui să te simți bine când cineva îți spune că te iubește și tu recunoști același lucru?

Orgoliul..mă domină mereu.Zilnic.Și chestia ciudată e că îmi place.